declin — DECLÍN, declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfinţire, scăpătare. fig. Sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc.; decădere. – Din fr. déclin. Trimis de dante … Dicționar Român
apus — APÚS1, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp… … Dicționar Român
decavare — DECAVÁRE, decavări, s.f. Acţiunea de a (se) decava şi rezultatul ei. – v. decava. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime decaváre s. f., g. d.… … Dicționar Român
mizerie — MIZÉRIE, mizerii, s.f. 1. Stare de extremă sărăcie, situaţie nenorocită, vrednică de plâns. – loc. adj. De mizerie = sărăcăcios; sărac; cu care nu se poate trăi. ♦ Aspect exterior care arată o mare sărăcie, murdărie ori dezordine. 2. Ceea ce… … Dicționar Român
mişelire — MIŞELÍRE s. v. sărăcire, scăpătare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ruinare — RUINÁRE, ruinări, s.f. Acţiunea de a (se) ruina şi rezultatul ei. [pr.: ru i ] – v. ruina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (ruinare unui zid vechi.) 2. v.… … Dicționar Român
sărăcie — SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A şi vedea de sărăcie = a şi vedea de treabă, a nu se amesteca în… … Dicționar Român
sărăcire — SĂRĂCÍRE s.f. Faptul de a sărăci. – v. sărăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRĂCÍRE s. 1. ruinare, scăpătare, (înv.) mişelire, (fam.) decavare. (sărăcire unui om bogat.) 2. v. pau perizare. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
