apus — APÚS1, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp… … Dicționar Român
decavat — DECAVÁT, Ă, decavaţi, te, adj. (fam.) Care a pierdut toţi banii (la joc). – v. decava. cf. fr. d é c a v é . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECAVÁT adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat. Trimis de s … Dicționar Român
nord — s.n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcţia stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcţie în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ♢ loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte … Dicționar Român
ruinat — RUINÁT, Ă, ruinaţi, te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. fig. Care şi a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [pr.: ru i ] – v. ruina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUINÁT adj. 1. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit,… … Dicționar Român
scăpăta — SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. intranz. 1. (pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat… … Dicționar Român
stins — STINS1 s.n. Stingere. – v. stinge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STINS2, Ă, stinşi, se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de… … Dicționar Român
sărăcit — SĂRĂCÍT adj. ruinat, scăpătat, (înv.) stins, (fam.) decavat. (Un bogătaş sărăcit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
vest — s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat aşezat spre apus (în special nume dat statelor din apusul Europei şi din… … Dicționar Român
înserare — ÎNSERÁRE, înserări, s.f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – v. însera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfinţit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfinţit … Dicționar Român
