Dicționar Român. 2013.
Рюина, Жан Даниель (Данило Гаврилович) — (Ruinat), первый преподаватель французского языка в шляхетном кадетском корпусе, при Анне. {Половцов} … Большая биографическая энциклопедия
distrus — DISTRÚS, Ă, distruşi, se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – v. distruge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTRÚS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit,… … Dicționar Român
epavă — EPÁVĂ, epave, s.f. Rămăşiţă a unei nave scufundate sau eşuate. ♦ fig. Persoană ajunsă într o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave. Trimis de claudia, 13.06.2004. Sursa: DEX 98 epávă s. f., g … Dicționar Român
degradat — DEGRADÁT, Ă, degradaţi, te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care şi a pierdut calităţile; stricat,… … Dicționar Român
falimentar — FALIMENTÁR, Ă, falimentari, e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♢ fig. Care se află într o situaţie dezastruoasă, care a suferit un eşec total. – Faliment + suf. ar. Trimis… … Dicționar Român
falit — FALÍT, Ă, faliţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ fig. (Persoană) care a suferit un eşec total, care s a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. Trimis de cornel,… … Dicționar Român
părăginit — PĂRĂGINÍT, Ă, părăginiţi, te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcţii) ruinat, dărăpănat, degradat. – v. părăgini. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂRĂGINÍT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit,… … Dicționar Român
ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau … Dicționar Român
Saint-Pierre [3] — Saint Pierre (spr. ßäng pjǟr ), 1) Charles Irénee Castel, Abbé de, franz. Philanthrop, geb. 18. Febr. 1658 in St. Pierre bei Barfleur (Normandie), gest. 29. April 1743, ward Geistlicher, 1695 Mitglied der Akademie, 1702 Beichtvater der Herzogin… … Meyers Großes Konversations-Lexikon
ruiner — [ rɥine ] v. tr. <conjug. : 1> • XIVe; intr. 1260; de ruine 1 ♦ Vieilli Réduire à l état de ruines. ⇒ 1. dégrader, délabrer, démanteler, détruire. « Albe fut vaincue et ruinée » (Bossuet). 2 ♦ Littér. Endommager gravement. ⇒ désoler ,… … Encyclopédie Universelle
