epavă

EPÁVĂ, epave, s.f. Rămăşiţă a unei nave scufundate sau eşuate. ♦ fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave.

Trimis de claudia, 13.06.2004. Sursa: DEX '98



epávă s. f., g.-d. art. epávei; pl. epáve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EPÁV//Ă epavăe f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. Persoană care a decăzut din punct de vedere fizic şi moral. [G.-D. epavei] /<fr. épave

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EPÁVĂ s.f. 1. Resturi, rămăşiţe ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe ţărm; navă distrusă sau naufragiată. 2. (fig.) Om distrus, ruinat (fizic şi moral). [< fr. épave].

Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN



EPÁVĂ s. f. 1. (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată. 2. (fig.) om distrus, ruinat (fizic şi moral). (< fr. épave)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN