- nord
- NORD s.n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcţia stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcţie în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ♢ loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc. aşezată spre nord (1); ţinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Nord ≠ sudTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNORD s. (geogr.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. şi reg.) crivăţ, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre nord.)Trimis de siveco, 22.07.2008. Sursa: Sinonimenord s. n., simb. NTrimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnord-americáncă s. f. americancăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNORD n. 1) (în opoziţie cu sud) Punct cardinal care se află în direcţia stelei polare; miazănoapte. ♢ nord-vest punct cardinal inter-mediar care indică direcţia între nord şi vest. nord-est punct cardinal intermediar, care indică direcţia între nord şi est. De nord nordic. 2) Par-te (a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc.) care este situată în această direcţie în raport cu restul teritoriului. nordul ţării. 3) rar Vânt care suflă din această di-recţie; crivăţ. /<fr. nord, germ. NordTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcţia stelei polare; miazănoapte. 2. Ţinut, regiune etc. de la nord (1). [cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].Trimis de LauraGellner, 27.11.2006. Sursa: DNNORD s. n. 1. punct cardinal care se află în direcţia Stelei Polare; miazănoapte. 2. ţinut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.