răspunde

răspunde
RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. intranz. A reacţiona prin vorbe, gesturi, atitudini la acţiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuţie (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. intranz. A constitui o explicaţie la o întrebare. 4. intranz. A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. intranz. fig. A satisface. ♦ (înv.) A se potrivi, a corespunde. 6. intranz. A avea comunicaţie cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzaţii fizice sau psihice) A se face simţit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. refl. (înv.) A comunica cu cineva, a ţine legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. intranz. A da socoteală, a fi responsabil, a-şi lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. tranz. (înv.) A achita, a plăti o sumă de bani. [prez. ind. şi: (reg.) răspunz] – Lat respondere.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A răspunde ≠ a întreba
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RĂSPÚNDE vb. 1. v. replica. 2. a întoarce, a replica. (I-a răspunde vreo două!) 3. v. garanta. 4. v. corespunde.
Trimis de siveco, 04.06.2008. Sursa: Sinonime

RĂSPÚNDE vb. v. achita, lichida, onora, plăti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răspúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răspúnd, perf. s. 1 sg. răspúnsei, 1 pl. răspúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răspúndă; part. răspúns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE RĂSPÚNDE mă răspúnd intranz. pop. A ţine legături (unul cu altul); a comunica reciproc. /<lat. respondere
Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: NODEX

răspúnde (răspúnd, răspúns), vb. – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleaşi deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se aşteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredinţa, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. lat. respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1446; REW 7400), cf. it. rispondere, port. respondre, fr. répondre, sp., port. responder. prez. sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, cf. să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). Der. răspuns, s.n. (ripostă, replică; înv., socoteală), din lat. responsum; răspundere, s.f. (responsabilitate); răspunzător, adj. (responsabil); nerăspunzător, adj. (iresponsabil). – cf. corespunde.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • raspunde — A RASPÚNDE răspúnd 1. intranz. 1) A da un răspuns. ♢ raspunde în doi peri a da un răspuns evaziv. 2) A reacţiona într un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afară. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi în spiritul… …   Dicționar Român

  • rãspúnde — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rãspúnd, perf. s. 1 sg. rãspúnsei, 1 pl. rãspúnserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãspúndã; part. rãspúns …   Romanian orthography

  • garanta — GARANTÁ, garantez, vb. I. tranz. şi intranz. A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • replica — REPLICÁ, réplic, vb. I. tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPLICÁ vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I a replica prompt.) 2. a… …   Dicționar Român

  • riposta — RIPOSTÁ, ripostez, vb. I. intranz. A răspunde în contradictoriu, a replica prompt şi cu energie. ♦ A răspunde unui atac al adversarului (într o luptă, într o întrecere sportivă). – Din fr. riposter. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • corespunde — CORESPÚNDE, corespund, vb. III. intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect.… …   Dicționar Român

  • alo — ALÓ interj. Exclamaţie convenţională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamaţie de chemare. – Din fr. allô. Trimis de ana zecheru, 15.05.2007. Sursa: DEX 98  aló interj., s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • răspundere — RĂSPÚNDERE, răspunderi, s.f. Faptul de a răspunde; obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei acţiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ♢ expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale,… …   Dicționar Român

  • răspunzător — RĂSPUNZĂTÓR, OÁRE, răspunzători, oare, adj. 1. Care răspunde pentru faptele sale sau ale altora, care poartă răspunderea; care trebuie tras la răspundere; responsabil. 2. (înv.) Corespunzător. – Răspunde + suf. ător. Trimis de RACAI, 22.11.2003.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”