corespunde

corespunde
CORESPÚNDE, corespund, vb. III. intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [part. corespuns] – Din fr. correspondre.
Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce corespunde intereselor largi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. şi pl. corespúndă; ger. corespunzând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calităţi. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe acelaşi plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf.s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].
Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN

corespúnde (corespúnd, corespúns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) şi corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminaţia din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondenţă, s.f., din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în acelaşi plan cu ceva. (< fr. correspondre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • corespúnde — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. şi pl. corespúndã; ger. corespunzấnd …   Romanian orthography

  • corespunzător — CORESPUNZĂTÓR, OÁRE, corespunzători, oare, adj. Care corespunde, care se potriveşte, care este potrivit sau conform, care se află în conformitate cu...; adecvat, potrivit, nimerit. – Corespunde + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… …   Dicționar Român

  • concorda — CONCORDÁ, pers. 3. concórdă, vb. I. intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  A concorda ≠ a discorda, a distona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ingrat — INGRÁT, Ă, ingraţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu şi manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. adj. fig. Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor… …   Dicționar Român

  • răspunde — RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. intranz. A… …   Dicționar Român

  • univoc — UNIVÓC, Ă, univoci, ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – …   Dicționar Român

  • adapta — ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerinţe; a face potrivit pentru întrebuinţare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. tranz. şi refl. (biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. refl.… …   Dicționar Român

  • adevăr — ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul… …   Dicționar Român

  • boem — BOÉM1, Ă, boemi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Boemiei sau populaţiei ei, privitor la Boemia sau la populaţia ei. – Din n. pr. Boemia… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”