- concorda
- CONCORDÁ, pers. 3. concórdă, vb. I. intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98A concorda ≠ a discorda, a distonaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCONCORDÁ vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obţinute concorda între ele.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconcordá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. concórdăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONCORDÁ pers. 3 concórdă intranz. A fi în concordanţă deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DNCONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.