- garanta
- GARANTÁ, garantez, vb. I. tranz. şi intranz. A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ intranz. A-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite. – Din fr. garantir.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le garanta libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezăşui. (garanta pentru el.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegarantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, 3 sg. şi pl. garanteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA GARANT//Á garantaéz 1. tranz. 1) A asigura în calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garanţie; a asigura. 3) A lua pe răspundere proprie. 4) A răspunde de calitate şi de funcţionare bună. 2. intranz. A răspunde de plata unei datorii făcute de altă persoană. /<fr. garantirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGARANTÁ vb. I. 1. tr. A asigura, a încredinţa pe cineva de ceva. ♦ tr., intr. A da garanţie, a răspunde de ceva. 2. intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a chezăşui. [cf. fr. garantir, it. garantire].Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DNGARANTÁ vb. I. tr. a asigura, a încredinţa pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garanţie, a răspunde de ceva. III. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. (< fr. garantir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.