- replica
- REPLICÁ, réplic, vb. I. tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REPLICÁ vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a replica prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a replica vreo două!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimereplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. réplic, 3 sg. şi pl. réplicăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REPLICÁ réplic tranz. A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacţiona. /<fr. répliquerTrimis de siveco, 29.11.2006. Sursa: NODEXRÉPLI//CĂ replicaci f. 1) Răspuns scurt şi prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă. ♢ Fără replica la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare în replicaci a găsi repede răspunsurile cele mai potrivite în cursul unei convorbiri (în contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie răspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. Răspuns al unei părţi la cele susţinute de cealaltă parte într-un proces. 4) Operă de artă, care reproduce originalul şi este execu-tată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. réplique, lat. replicaTrimis de siveco, 12.02.2007. Sursa: NODEXREPLICÁ vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i. réplic. / < fr. répliquer, it., lat. replicare].Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DNREPLICÁ vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.