rămâne

rămâne
RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. intranz. (Despre fiinţe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte. ♢ expr. Rămâi cu bine (sau sănătos, în pace), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămân. A-i rămâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i rămâne cuiva ceva (sau cineva) la inimă = a-i plăcea cuiva foarte mult un lucru sau o persoană. Să rămână între noi, se spune ca îndemn pentru discreţie, pentru păstrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lăsa în urmă. Humuleştii rămân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea "în urmă") A se lăsa sau a fi întrecut de alţii; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ♢ expr. (pop.) A rămâne de ceva (sau de cineva) = a se răzleţi de o ceată, de o tovărăşie, a nu mai prinde un vehicul care pleacă. (reg.) A rămâne de cineva = a supravieţui celui care trebuie să-l susţină, să-l îngrijească. ♦ A muri (pe un câmp de luptă). ♢ expr. (fam.) A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepărtate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărţi de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit. ♢ expr. A rămâne pe drumuri (sau de dârvală)= a-şi pierde mijloacele de existenţă, a sărăci. 2. intranz. A fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie; a se opri într-o anumită atitudine, a se menţine sub un anumit aspect. ♢ expr. A rămâne numai cu... = a nu mai avea decât... A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A rămâne de minciună = a se dovedi mincinos. A rămâne baltă = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A rămâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A rămâne de ruşine = a se face de râs. A rămâne ars (sau opărit, fript), se spune când cineva pierde cu totul puterea de a se stăpâni în faţa unei situaţii. A rămâne bun plătit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plăţi considerate de una dintre părţi ca insuficientă sau greşit calculată. A rămâne grea = a fi însărcinată. A rămas înţeles sau rămânem înţeleşi, se spune ca încheiere a unei discuţii, după ce sa ajuns la un acord. (pop.) A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voinţa cuiva, renunţându-se la punctele de vedere ale celorlalţi. (Rar) A-i rămâne cuiva pe braţe = a ajunge în sarcina cuiva. Cum rămâne (cu)...? = ce se întâmplă (cu)...? ce hotărâre luăm în privinţa...? 3. intranz. A continua să existe, a păstra aceeaşi stare, a dăinui, a nu se schimba. ♢ expr. A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viaţă, a fi lăsat în viaţă. ♦ A se păstra, a se menţine în conştiinţa oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă. ♦ A supravieţui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. intranz. A se menţine ca un rest după consumarea părţii cu care forma un tot; a prisosi. ♢ expr. Mult a fost, puţin a rămas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) rămâne cuiva decât să... = a nu se găsi pentru cineva altă soluţie decât să... A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară. Nu mai rămâne (nici o) îndoială = există siguranţa că... Nu (mai) rămâne vorbă sau mai rămâne vorbă ? = e sigur, nu mai e de discutat. 5.tranz. (reg.; în legătură cu o acţiune de întrecere, de concurenţă etc.) A lăsa pe cineva în urmă; a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [perf.s. rămăsei, part. rămas. – var.: rămâneá vb. II] – lat. remanere.
Trimis de gudovan, 30.08.2005. Sursa: DEX '98

RĂMÂNE vb. 1. v. zăbovi. 2. a sta. (rămâne cu noi la masă.) 3. v. supravieţui. 4. (Transilv. şi Ban.) a udi. (Au fost nouă, au rămâne opt.) 5. v. dăinui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RĂMÂNE vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rămâne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rămân, 1 pl. rămânem, perf. s. 1 sg. rămăséi, 1 pl. rămáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. rămână; ger. rămânând; part. rămás
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RĂMÂNE rămân intranz. 1) A continua să stea pe loc.Rămâi cu bine (sau sănătos), rămâneţi cu bine (sau sănătoşi) formulă de salut adresată cuiva la despărţire. A-i rămâne cuiva ochii (sau inima) la ceva (sau la cineva) a-i plăcea cuiva extrem de mult ceva (sau cineva). Să rămână între noi se spune pentru a păstra în secret cele auzite. rămâne pe câmpul de luptă a muri în război. A-i rămâne cuiva oasele (sau ciolanele) pe undeva a muri undeva. 2) (urmat, de obicei, de complinirea în urmă) A fi depăşit într-o acţiune. ♢ rămâne mai prejos a fi pus în stare de inferioritate. 3) A continua să existe; a dăinui; a stărui; a dura; a persista. rămâne în memorie. 4) A ajunge într-o anumită situaţie; a se menţine într-o stare oarecare. rămâne orfan. ♢ rămâne repetent a nu trece în clasa următoare. rămâne cu zile a scăpa cu viaţă; a supravieţui. rămâne (dus) pe gânduri a se gândi îndelung. rămâne de ruşine (sau de ocară) a se face de râs. rămâne grea (sau îngreunată, însărcinată) a deveni gravidă; a concepe. rămâne de pomină a se păstra încă multă vreme în amintire. Cum rămâne? ce hotărâm? rămâne cu gura căscată a fi foarte mirat. A rămas (tot) pe a mea (a ta, a lui etc.) s-a întâmplat aşa cum am presupus eu (tu, el etc.). rămâne pe mâna cuiva a ajunge în stăpânirea cuiva. rămâne literă moartă a nu avea nici o valoare. 5) A constitui un rest de la ceva. A rămas timp. ♢ Mult a fost, puţin a rămas se spune ca o constatare, că ceea ce a fost mai greu s-a făcut. Nu mai rămâne (nici o) îndoială este sigur. /<lat. remanere
Trimis de siveco, 31.03.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • rãmấne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rãmấn, 1 pl. rãmấnem, perf. s. 1 sg. rãmãséi, 1 pl. rãmáserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãmấnã; ger. rãmânấnd; part. rãmás …   Romanian orthography

  • tablou — TABLÓU, tablouri, s.n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate şi aşezate (în scop decorativ) pe pereţii unei încăperi. ♢ Tablou viu (sau vivant) = grup …   Dicționar Român

  • rest — REST, resturi, s.n. 1. Ceea ce rămâne dintr un tot, dintr un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămăşiţă. 2. Tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menţionate anterior. 3. Sumă de bani care …   Dicționar Român

  • jantă — JÁNTĂ, jante, s.f. Partea exterioară periferică a unei roţi de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ♢ expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a… …   Dicționar Român

  • pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în …   Dicționar Român

  • rămas — RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

  • buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate …   Dicționar Român

  • subzista — SUBZISTÁ, subzíst, vb. I. intranz. (livr.) 1. A rămâne în vigoare; a se menţine, a dăinui, a dura. 2. A avea mijloace de existenţă; a se întreţine, a trăi. – Din fr. subsister. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUBZISTÁ vb. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”