jantă

JÁNTĂ, jante, s.f. Partea exterioară periferică a unei roţi de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ♢ expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [var.: geántă s.f.] – Din fr. jante.

Trimis de claudia, 10.04.2009. Sursa: DEX '98



JÁNTĂ s. geantă. (Jantă a roţii unei maşini.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



jántă (tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JÁNT//Ă jantăe f. Parte în formă de cerc a roţii unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jántă s.f. (reg.) muiere rea.

Trimis de blaurb, 28.10.2007. Sursa: DAR



JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roţi, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ♢ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [var. geantă s.f. / < fr. jante].

Trimis de LauraGellner, 11.10.2007. Sursa: DN



JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roţi de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. o a rămâne pe jantă = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN