- rămânea
- RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98rămîneá (rămấn, rămás), vb. – 1. A sta pe loc. – 2. A prisosi. – 3. A subzista, a se menţine. – 4. A rezulta. – 5. (Cu prep. cu) A ţine, a păstra. – 6. (înv.) A condamna, a osîndi, a pedepsi. – 7. A învinge, a cîştiga. – 8. A cîştiga un joc sau o prinsoare. – 9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau văduv. – var. rămîne. Mr. (a)r(ă)mîn(eare), armas, megl. rămǫn, rămas, istr. rămăr(esc)u, rămas. lat. rĕmanēre (Puşcariu 1430; REW 7194), cf. it. rimanere, prov. remanre, v. fr. remaindre, v. sp. remaner. În conjug., pers. II a prez. rămîi, a influenţat pers. III subj. să rămînă › să rămîie. Perf. simplu rămaş (mr., megl., istr. rămaş) a fost înlocuit de rămăsei. Der. rămas, s.n. (ereditate, moştenire; rest; prinsoare; înv., sentinţă, hotărîre); rămăşi, vb. refl. (a paria); rămăşag, s.n. (prinsoare), cu suf. -şag; rămăşiţă, s.f. (rest, reziduu; relief; deşeuri, gunoi, resturi, cenuşi; înv., moştenire), pe care Puşcariu 1429 îl derivă din lat. *rĕmansicia. Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.