- pădureţ
- PĂDURÉŢ, -EÁŢĂ, pădureţi, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creşte în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureţ (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ♢ expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădureţe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăieşte în pădure; sălbatic. ♦ fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eţ.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PĂDURÉŢ adj. (bot.) sălbatic, (pop.) mistreţ, (reg.) mistrecit. (Măr pădureţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂDURÉŢ adj. v. împădurit, păduros, săl-batic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂDURÉŢ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂDURÉŢ s. v. lues, sifilis.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeghímpe-păduréţ s. m., pl. ghimpi-păduréţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpăduréţ adj. m., pl. păduréţi; f. sg. pădureáţă, pl. păduréţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂDUR//ÉŢ pădureţeáţă (pădureţéţi, pădureţéţe) şi substantival 1) (despre pomi) Care creşte în pădure sau pe terenuri necultivate; de pădure; sălbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere pădureţeţe. /pădure + suf. pădureţeţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.