coroagă

coroágă, coroáge, s.f. (reg.) scândură uscată şi strâmbată.

Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DAR



coroágă (coroáge), s.f. – Obiect deformat şi încreţit, curbare. bg. koruba "concavitate" (Puşcariu, Dacor., II, 597; DAR); mai puţin probabilă este der. din mag. kéreg "coajă, scoarţă" (Cihac, II, 493). Dicţionarele atribuie cuvîntului mai multe sensuri, încercînd să-l aplice fiecăruia din numeroasele obiecte încreţite (coajă de copac, piele uscată, lemn) care pot fi desemnate cu acest nume. Este dublet al lui corobă, s.f. (animal slab şi costeliv) şi fără nici o îndoială al lui coroabă, s.f. (fruct al porumbei, Prunus spinosa; plantă, Brunella grandiflora; lupoaie; măr pădureţ), cu var. corombă, scoroambă (mr. curubiţă, istr. corumbe). Acest cuvînt se consideră în general a fi reprezentant al lat. columba (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; Candrea-Dens., 398; REW 2026; Pascu, I, 72; Cortés 125), cf. celălalt nume popular al său, porumbea (după DAR din gr. ϰόρυμβος şi al var. sale fără nazalizare ϰορυφή; după Bogrea, Dacor., IV, 802, din gr. ϰορόμηλον). Aceste explicaţii nu sînt suficiente şi pare mai sigur să se plece de la coroagă (pentru alternanţa b-g, cf. barză şi colibă), şi de la sl. (rus. korobiti), "a contracta", datorită fie aspectului fructului copt, fie gustului acru ce face să se contracteze cerul gurii. De la coroabă derivă corobeaţă, s.f. (porumbă; măr pădureţ; fruct în general); corobete, s.f. (larvă; coropişniţă), simplă confuzie cu carabete şi, la cel de al doilea sens cu coropişniţă; scorumnic, s.m. (varietate de porumb). Der. de la coroagă; corobană (var. corobaie), s.f. (concavitate a trunchiurilor copacilor, scobitură; vale, rîpă); corobăios, adj. (găunos); coroblete, s.m. (poreclă dată ţăranilor de la cîmpie, ţărănoi, necioplit), pentru al cărui semantism cf. cojan; corlopeţ, s.m. (poreclă dată de locuitorii din Bucovina celor din Vechiul Regat al României); corogi (var. scorogi, (s)coroji), vb. (a înclina, a suci, a strîmba, a îndoi), cf. bg. korubja se, rus. korobiti; scorombar, s.m. (porumbă); scorogoi, s.m. (plantă, Phlomis pungens). cf. coropcă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER