- măr
- MĂR1, meri, s.m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii şi fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ♢ Măr pădureţ = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase şi fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ♢ expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene şi fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – lat. melus.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂR2, mere, s.n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. ♢ expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ♢ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînţelegerii sau a duşmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminenţă a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbaţi în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – lat. melum.Trimis de claudia, 19.10.2007. Sursa: DEX '98MĂR s. v. cartof.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂR-DE-PĂMÂNT s. v. nap-porcesc, topinam-bur.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMĂRUL-CÚCULUI s. v. iarbă-de-lingoare.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimemăr (pom) s. m., pl. meriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăr (fruct) s. n., pl. méreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmólia-mérelor s. f. (sil. -li-a)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂR1 meri m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii şi fructe comestibile. ♢ măr pădureţ măr sălbatic cu fructe mici şi foarte acre. De florile mărului fără nici un rost; în zadar. A trăi ca în flori de măr a fi fericit. /<lat. melusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMĂR2 mére n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ♢ A bate măr (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). mărul lui Adam nodul gâtului. mărul discordiei cauza neînţelegerii. Din afară măr frumos şi-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenţia asupra faptului, că aparenţele pot fi înşelătoare. /<lat. melumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmăr (meri), s.m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Puşcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke , Ital. gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo. – Der. măr, s.n.; mere, s.f. pl. (Banat, fructe); merişor (var. merişoară), s.m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s.m. (vînzător de mere); meret, s.n. (livadă de meri); meriş, s.n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul).Trimis de blaurb, 25.03.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.