- susai
- SUSÁI s.m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conţine un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SUSÁI s. (bot.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiţă, tâlhărea, iarba-iepurelui, pălă-midă-grasă. 2. susai-de-pădure v. susai-pădureţ; susai-pădureţ (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestăţea, tâlhărea, susai-sălbatic.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSUSÁI s. v. grânar, hambar, pătul, tâlhărea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUSAI-DE-PĂDÚRE s. v. tâlhărea.Trimis de siveco, 17.01.2008. Sursa: Sinonimesusái s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUSÁI m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cărnoasă, şi cu frunze lungi, adânc crestate, înfăşurate la baza lor în jurul tulpinii, care conţine un suc lăptos. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsusái (-i), s.m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris). sl. susati, susą "a suge", susŭ "ţîţă", pentru să produce un suc alb asemănător laptelui, cf. şi numele său fr., laiteron. Legătura cu rus. susak "plantă" (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb, rus. susaj (Pascu, R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din rom. După Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de alb. susaljë "zurro". După Candrea, din sb. sisaljka "mamelon".Trimis de blaurb, 13.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.