coricov

corícov, -ă, corícovi, -e, adj. (reg.; despre meri şi mere) pădureţ, sălbatic.

Trimis de blaurb, 22.12.2006. Sursa: DAR



corícov (-va), adj. – (Măr) pădureţ. Origine incertă. Din sl. gorŭkŭ "amar" (DAR) sau din sb. gorak "amar" (Scriban); însă fonetismul nu este clar. Mai curînd, în legătură cu rădăcina expresivă corc-.

Trimis de blaurb, 01.06.2007. Sursa: DER