pufăi

pufăi
PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. intranz. 1. A respira, a sufla greu şi cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
Trimis de oprocopiuc, 22.05.2008. Sursa: DEX '98

PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâşcâi. (pufăi din lulea.) 2. v. gâfâi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PUFĂÍ vb. v. fuma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pufăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. púfăi, 3 sg. púfăie, imperf. 3 sg. pufăiá
Trimis de siveco, 22.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A PUFĂ//Í pufăiiésc intranz. 1) (despre fiinţe) A respira cu zgomot, suflând brusc şi cu putere aerul pe nări; a pufni. 2) (despre fumători) A fuma expirând cu zgomot fumul. pufăi din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc şi cu intermitenţe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a face "puf-puf". /puf + suf. pufăiui
Trimis de siveco, 22.05.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pufai — PUFÁI s. v. gogoaşă, păpălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  púfai interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  pufái s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliş se preface, la maturitate, într o pulbere fină; …   Dicționar Român

  • pufăit — PUFĂÍT s.n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUFĂÍT s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pufăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98  PUF2,… …   Dicționar Român

  • pâcâi — PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. âi. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • gogoaşă — GOGOÁŞĂ, gogoşi (gogoaşe), s.f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit şi prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. de , care arată …   Dicționar Român

  • gâfâi — GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. intranz. A respira des şi greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ fig. (Despre locomotive, maşini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat şi greoi. – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • pufăială — PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s.f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [pr.: fă ia ] – Pufăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98  PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (pufăială cuiva după un… …   Dicționar Român

  • pufăire — PUFĂÍRE, pufăiri, s.f. Acţiunea de a pufăi. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUFĂÍRE s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pufăíre s. f., g. d. art. pufăírii; …   Dicționar Român

  • fuma — FUMÁ, fumez, vb. I. intranz., tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ţigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înţelesul după fr. fumer). Trimis de RACAI, 23.10.2007. Sursa: DEX 98  FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge,… …   Dicționar Român

  • gâfâială — GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s.f. Gâfâit. [pr.: fâ ia ] – Gâfâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăi tură. (gâfâială cuiva după un efort fizic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”