Dicționar Român. 2013.
pufăi — PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. intranz. 1. A respira, a sufla greu şi cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua… … Dicționar Român
pufăit — PUFĂÍT s.n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUFĂÍT s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98 PUF2,… … Dicționar Român
pâcâi — PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. âi. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa:… … Dicționar Român
gogoaşă — GOGOÁŞĂ, gogoşi (gogoaşe), s.f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit şi prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. de , care arată … Dicționar Român
gâfâi — GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. intranz. A respira des şi greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ fig. (Despre locomotive, maşini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat şi greoi. – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
pufăială — PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s.f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [pr.: fă ia ] – Pufăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (pufăială cuiva după un… … Dicționar Român
pufăire — PUFĂÍRE, pufăiri, s.f. Acţiunea de a pufăi. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUFĂÍRE s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăíre s. f., g. d. art. pufăírii; … Dicționar Român
fuma — FUMÁ, fumez, vb. I. intranz., tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ţigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înţelesul după fr. fumer). Trimis de RACAI, 23.10.2007. Sursa: DEX 98 FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge,… … Dicționar Român
gâfâială — GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s.f. Gâfâit. [pr.: fâ ia ] – Gâfâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăi tură. (gâfâială cuiva după un efort fizic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
