gâfâit — GÂFÂÍT s.n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă şi grea; gâfâială. – v. gâfâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂFÂÍT s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gâfâít s. n.… … Dicționar Român
pufăială — PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s.f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [pr.: fă ia ] – Pufăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (pufăială cuiva după un… … Dicționar Român
pufăire — PUFĂÍRE, pufăiri, s.f. Acţiunea de a pufăi. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUFĂÍRE s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăíre s. f., g. d. art. pufăírii; … Dicționar Român
pufăit — PUFĂÍT s.n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUFĂÍT s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
pufăitură — PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s.f. Pufăit. [pr.: fă i ] – Pufăi + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUFĂITÚRĂ s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăitúră s. f. (sil. fă i ), g. d … Dicționar Român