pufăială

pufăială: PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s.f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.

Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98

PUFĂIÁLĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (pufăială cuiva după un efort.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

pufăiálă s. f., g.-d. art. pufăiélii, pl. pufăiéli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUFĂ//IÁLĂ pufăialăiéli f. 1) v. PUFĂIT. 2) Masă de aburi sau de fum expirată de un fumător. /a pufăi + suf. pufăialăeală

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

gâfâială — GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s.f. Gâfâit. [pr.: fâ ia ] – Gâfâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăi tură. (gâfâială cuiva după un efort fizic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pufăit — PUFĂÍT s.n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – v. pufăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUFĂÍT s. v. gâfâială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pufăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
pâcâială — pâcâiálă, pâcâiéli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufăială, pâşcăială. 2. (despe lumină, flacără) pâlpâire. 3. (despre firele de aţă) rupere, pocnitură. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste păsări. Trimis de blaurb, 24.09 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias