- pâcâi
- PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂCÂÍ vb. v. pufăi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÂCÂÍ vb. v. pâşcâi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepâcâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. şi pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PÂCÂÍ pâcâi intranz. 1) A fuma producând un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipă sau din ţigară), făcând "pâc-pâc". 2) (despre flacăra lămpilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete uşoare. /pâc + suf. pâcâiâiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâşcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de aţă) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.Trimis de blaurb, 07.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.