- puf
- PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee.Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX '98PUF2, (5) pufuri, s.n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi şi fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă şi sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. ♢ expr. A creşte în puf = a creşte în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini şi moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustaţă. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale şi mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici şi fini ai unor fructe, seminţe etc. 5. Obiect de toaletă care serveşte la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obţinut la cules. 7. (spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98PUF3, pufuri, s.n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2009. Sursa: DEX '98PUF interj. buf!Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePUF s. 1. (anat.) (rar) scamă, (Transilv.) pihă. (puf de pasăre.) 2. (bot.) (rar) scamă. (puf de păpădie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePUF s. v. fulg, gogoaşă, lamură, păpălău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepuf interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpuf (bot.) s. m., pl. pufiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpuf (pene mici, peri fini) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpuf (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. púfuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUF1 interj. (se foloseşte repetat pentru a reda, de obicei, zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură) sau de aburii ce se evacuează sub presiune din locomotivă). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPUF2 pufuri n. 1) Totalitate a penelor mici, subţiri şi moi, care acoperă corpul puilor de pasăre sau care creşte pe abdomenul şi sub aripile păsărilor mature. ♢ A creşte în puf a creşte ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesă cosmetică făcută din astfel de pene sau dintr-un material asemănător, folosită pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acoperă coaja unor fructe. 4) (la adolescenţi) Prima mustaţă şi barbă; tulei. /<sb. puhuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPUF3 pufuri n. Scaun jos, fără spetează, capitonat sau făcut dintr-un material plastic umplut cu aer. /<fr. poufTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpuf interj. – Imită forăitul. Creaţie expresivă, cf. buf, uf. – Der. pufăi (var. pufui), vb. (a (s)forăi; a pufni, a fuma pipă); pufai, s.n. (prahiţă, Lycoperdon communis); pufăios, adj. (puhav); pufni, vb. (a pufăi; a izbucni în rîs), cf. bufni; pihăi, vb. (a forăi); pifăi, vb. (a fuma); pufnitură, s.f. (forăit, bufnet); pufăit (var. pufuit), s.f. (bufnit, suflu); pufnet, s.n. (bufnit).Trimis de blaurb, 22.09.2008. Sursa: DERpuf (púfi), s.m. – 1. Pene mici şi moi. – 2. Perişor. – 3. Obiect care serveşte la pudrat. – Mr. puh. sl. puchŭ (Cihac, II, 298), cf. bg., slov. puh. Se confundă cu rădăcina expresivă a lui puf, interj. – Der. pufos, adj. (moale, afînat); pufărie, s.f. (saltea de puf); pufuliţă, s.f. (plantă, Epilobium hirsutum); împufat, adj. (afînat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.