cler — CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus. Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie.… … Dicționar Român
popime — POPÍME s.f. (pop. şi fam.; colectiv) Mulţime de popi (1); preoţime. – Popă + suf. ime. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 POPÍME s. v. cler, preoţime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime popíme s … Dicționar Român
sacerdoţiu — SACERDÓŢIU s.n. (livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime,… … Dicționar Român
preoţie — PREOŢÍE s.f. 1. Calitatea, demnitatea, funcţia de preot; popie. 2. (înv.; cu sens colectiv) Preoţime. [pr.: pre o ] – Preot + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 10.04.2004. Sursa: DEX 98 PREOŢÍE s. (bis.) popie, (livr.) sacerdoţiu. Trimis de … Dicționar Român
popă — PÓPĂ, popi, s.m. 1. (pop.) Preot. ♢ expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (şi până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobişnuită; a se face mare zarvă în jurul… … Dicționar Român
popărie — popăríe s.f. (înv.) preoţime. Trimis de blaurb, 12.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
preot — PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – … Dicționar Român
răspopit — RĂSPOPÍT, răspopiţi, adj. Scos din preoţime. – v. răspopi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSPOPÍT adj. v. caterisit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
