- cler
- CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus.Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX '98CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie. (clerul dintr-o eparhie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecler s. n., pl. cléruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLER n. Totalitate a preoţilor unui cult; preoţime. /<lat. clerusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLER s.n. Preoţime; totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o biserică etc. [cf. germ. Klerus, lat. clerus, gr. kleros].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNcler s.n. – Preoţime. – var. (înv.) clir, cliros. Mr. clir. ngr. ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. klirosŭ (Vasmer, gr., 79), cf. sb., rus. klir, şi modern din lat. clerus. sec. XVI (cu forma cliros). – Der. mod. (din fr.) cleric, s.m.; clerical, adj.; clericalism, s.n. Der. înv. clericesc, (var. cliricesc, sec. XVII), adj.Trimis de blaurb, 02.05.2007. Sursa: DERCLER s. n. totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o eparhie; preoţime. (< it. clero, lat. clerus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.