preoţíe — s. f. (sil. pre o ), art. preoţía, g. d. preoţíi, art. preoţíei … Romanian orthography
popie — POPÍE s.f. (pop. şi fam.) Preoţie. – Popă + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 COLŢUNII PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime MĂRIA PÓPII … Dicționar Român
cler — CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus. Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie.… … Dicționar Român
popă — PÓPĂ, popi, s.m. 1. (pop.) Preot. ♢ expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (şi până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobişnuită; a se face mare zarvă în jurul… … Dicționar Român
preot — PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – … Dicționar Român
preuţie — PREUŢÍE s.f. v. preoţie. Trimis de gall, 23.08.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
sacerdoţiu — SACERDÓŢIU s.n. (livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime,… … Dicționar Român
