popă

PÓPĂ, popi, s.m. 1. (pop.) Preot. ♢ expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (şi până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobişnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-şi găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poţi birui, înşela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cuminţească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăţa (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-şi da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărţile de joc, care are imprimată pe una dintre părţi o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. ♢ Popa prostul = numele unui joc de cărţi, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). ♢ expr. (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-şi uşor părerile, felul de a gândi sau de a acţiona. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din sl. popŭ.

Trimis de oprocopiuc, 19.07.2008. Sursa: DEX '98



COADA-PÓPII s. v. spânz.

Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime



OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.

Trimis de siveco, 27.04.2008. Sursa: Sinonime



PÓPĂ s. 1. v. preot. 2. rege, rigă, (înv.) crai. (popă la jocul de cărţi.) 3. (reg.) măgar. (Snopul de grâu numit popă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÓPĂ s. v. măsea, post, zglăvoacă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pópă s. m., g.-d. art. pópii; pl. popi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÓP//Ă popăi m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; preot. ♢ A da ortul (sau pielea) popăii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de popă tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune în mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele în jos în vârful clăii. [G.-D. popii] /<sl. popu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pópă (pópi), s.m. – 1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărţi. – 3. Popicul mare. – 4. (Trans.) Snop care desăvîrşeşte stogul. – 5. (Bucov.) Post. – Megl. popă. sl. popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol. pop. – Der. popă, s.f. (înv., călugăr); popesc, adj. (sacerdotal); popeşte, adv. (preoţeşte); popi, vb. (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, s.m. (Olt., preot tînăr); popie, s.f. (preoţie); popime, s.f. (preoţime); popîrţac, s.m. (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, s.m. (preot tînăr); protopop, s.m. (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul sl. protopopŭ; protopopeasă, s.f. (nevastă de protopop); protopopie, s.f. (protoierie); răspopi, vb. (a părăsi preoţia), cf. sb. raspopiti; răspopă, s.m. (preot dat afară din sau care a abandonat preoţia).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER