sacerdoţiu

sacerdoţiu
SACERDÓŢIU s.n. (livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium.
Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX '98

SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime, rol, rost, sarcină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sacerdóţiu (demnitatea de preot, cler) s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. sacerdóţiul; pl. sacerdóţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SACERDÓŢI//U sacerdoţiui n. livr. 1) Funcţia de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoţilor; cler. /<lat. sacerodotium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SACERDÓŢIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoţime. [pron. -ţiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium].
Trimis de LauraGellner, 03.04.2007. Sursa: DN

SACERDÓŢIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoţime. (< lat. sacerdotium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • sacerdóţiu — s. n. [ ţiu pron. ţìu], art. sacerdóţiul; pl. sacerdóţii …   Romanian orthography

  • Енукидзе, Андро Владимирович — В Википедии есть статьи о других людях с такой фамилией, см. Енукидзе. Андро Енукидзе Имя при рождении: Андро Владимирович Енукидзе …   Википедия

  • sacerdozio — sa·cer·dò·zio s.m. 1. CO istituzione propria di molte religioni antiche e moderne per la quale una persona viene ordinata sacerdote e assume la funzione di ministro del culto: il sacerdozio presso gli antichi Romani | ufficio e dignità di… …   Dizionario italiano

  • cler — CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus. Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX 98  CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie.… …   Dicționar Român

  • menire — MENÍRE, meniri, s.f. Acţiunea de a meni şi rezultatul ei; misiune, rost, sarcină. predestinare; soartă, destin. – v. meni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MENÍRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă,… …   Dicționar Român

  • preot — PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – …   Dicționar Român

  • preoţie — PREOŢÍE s.f. 1. Calitatea, demnitatea, funcţia de preot; popie. 2. (înv.; cu sens colectiv) Preoţime. [pr.: pre o ] – Preot + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 10.04.2004. Sursa: DEX 98  PREOŢÍE s. (bis.) popie, (livr.) sacerdoţiu. Trimis de …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”