precedat

precedat
Precedat ≠ succedat, urmat
Trimis de siveco, 26.02.2007. Sursa: Antonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pátrulea — (precedat de al) num. m. (sil. tru ), f. a pátra …   Romanian orthography

  • patruzécilea — (precedat de al) num. m. (sil. tru ), f. a patruzécea …   Romanian orthography

  • predecesor — PREDECESÓR, OÁRE, predecesori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care a precedat pe cineva într o funcţie, într un post, într o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaş. 2. s.m. (Mai ales la pl.) Strămoş, înaintaş …   Dicționar Român

  • tău — TĂU1, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (înv.) Prăpastie, abis. – magh. tó. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂU1, tắuri, s.n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (înv.)… …   Dicționar Român

  • el — EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ţine locul persoanei despre care se vorbeşte) El merge. ♦ (fam.; la sg.) Soţ, bărbat; soţie, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de al, a, ai, ale , cu valoare posesivă) Casa lui.… …   Dicționar Român

  • meu — MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. pron. pos. (Precedat de art. al , a , ai , ale ; înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor precum şi numele vorbitorului) A mea e cartea. ♢ (La m. pl., înlocuieşte numele familiei sau rudelor… …   Dicționar Român

  • miilea — MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. al , a ) Care se află între al nouă sute nouăzeci şi nouălea şi al o mie unulea. [Pr: mi i . – var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • nostru — NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noştri, noastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. al , a , ai , ale ) I. pron. pos. 1. (Înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor şi de un grup din care vorbitorul face parte, precum şi numele acestora)… …   Dicționar Român

  • supin — SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile de , la etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.… …   Dicționar Român

  • său — SĂU, SA, săi, sale, pron. pos. (posesiv), adj. pos. (Precedat de art. al , a , ai , ale când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. pron. pos. (Înlocuieşte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”