- precedent
- PRECEDÉNT, -Ă, precedenţi, -te, adj., s.n. 1. adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu; premergător, anterior. 2. s.n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ♢ loc. adj. Fără precedent = aşa cum nu a mai fost, aşa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepţional. – Din fr. précédent.Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX '98Precedent ≠ posterior, ulterior, următorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedenţă. (S-a creat un precedent.)Trimis de siveco, 30.11.2008. Sursa: Sinonimeprecedént adj. m., pl. precedénţi; f. sg. precedéntă, pl. precedénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprecedént s. n., pl. precedénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRECEDÉN//T1 precedenttă (precedentţi, precedentte) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRECEDÉNT2 precedente n. Fapt anterior care permite a înţelege un alt fapt. ♢ Fără precedent cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă. o fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.