- său
- SĂU, SA, săi, sale, pron. pos. (posesiv), adj. pos. (Precedat de art. "al", "a", "ai", "ale" când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa. 3. pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine. 4. adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa. 5. pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ♢ expr. (pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el. 6. adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] – lat. *seus. *sa (= suus, sua).Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂU pron., adj. lui. (Calul său.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLuminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării saleTrimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPreasfinţía sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei sále; abr. P.S.S.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsău / al său adj. m., pl. săi / ai săi; f. sg. sa / a sa, g.-d. sále / a sále , pl. sále / ale sále (şi -său / -su m. sg., -sa, f. sg., -sii / -sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficsău (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ale sále, g.-d. álor sáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele său. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul său într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus saTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus saTrimis de siveco, 12.09.2007. Sursa: NODEXsău1 / al său adj. pr. m. (prietenul său / un prieten al său, al său prieten; prietenului său / unui prieten al său), pl. săi / ai săi (prietenii săi / nişte prieteni ai săi, ai săi prieteni; prietenilor săi / unor prieteni ai săi); f. sa / a sa (prietena sa / o prietenă a sa, a sa prietenă), g.-d. sále / a sále (prietenei sale / unei prietene a sale), pl. sále / ále sále (prietenele sale / nişte prietene ale sale, ale sale prietene; prietenelor sale / unor prietene ale sale)Trimis de Laura-ana, 27.03.2009. Sursa: DOOM 2său2 (al său) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ále sále, g.-d. álor sáleTrimis de Laura-ana, 25.05.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.