- sau
- SAU conj. 1. (Cu funcţie disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncţiei este o negaţie) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca alternative) Doriţi cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative) Sau luni, sau miercuri. ♢ (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se întrebuinţează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcţie explicativă) Adică, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul întregii ţări. 3. (Cu funcţie copulativă) Precum, şi. Nisipul se găseşte pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (În propoziţii interogative, cu funcţie conclusivă, atenuată de o nuanţă de îndoială) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Să + au1.Trimis de LauraGellner, 15.02.2009. Sursa: DEX '98SAU conj. v. ori.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesau conjcţ.Trimis de siveco, 03.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSAU conj. 1) (exprimă un raport disjunctiv şi leagă două părţi de propoziţie sau două propoziţii coordonate) Ori; fie (că). Azi sau mâine. El sau ea. Cântă sau dansează. 2) (exprimă un raport apozitiv şi leagă două părţi de propoziţie ori, mai rar, două propoziţii) Altfel zis; adică. Autorul Luceafărului sau m. Eminescu. 3) (exprimă un raport copulativ, integrativ şi introduce ultima dintre părţile omogene) Precum şi; de asemenea şi. Se poate pescui în lacuri, în râuri, în mări sau în oceane. [Monosilabic] /să + auTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsáu conj. – Ori. lat. sĕu. Fonetismul nu este clar. Poate s-ar putea explica pornind de la sῑve, care nu este o var. a lui sĕu, şi al cărui rezultat, *seaue, l-ar fi redus pe ea › a, cf. lĕvo › iau. cf. Meyer-Lübke, rom. gr., III; Cihac, I, 233; Scriban. De la sĕu cu aut, după Puşcariu 1533, Tiktin şi Candrea.Trimis de blaurb, 12.11.2008. Sursa: DERsắu (sa, pl. sắi, sále), adj, pos. – Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte. – var. enclitică -su. Mr. seu, su, megl. seu, sa, istr. seu, sę. lat. suus, sua, disimilat în *sous, *sa (Densusianu, Hlr., 145; Puşcariu 1534; REW 8493a; Candrea), sau mai probabil în *seus, *sa prin analogie cu meus (Graur, rom., LV, 473; Rosetti, I, 60).Trimis de blaurb, 12.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.