- supin
- SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile "de", "la" etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98supín s. n., pl. supíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPÍN supine n. gram. Mod nepersonal al verbului, având aceeaşi formă ca participiul trecut, dar nevariabilă şi precedată de anumite prepoziţii. /<lat. supinumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPÍN s.n. (gram.) Mod nepredicativ care denumeşte acţiunea verbală, având aceeaşi formă cu participiul, dar precedat de prepoziţie. [pl. -ne, -nuri. / cf. lat. supinum, fr. supin].Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DNSUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziţia de sau la, care exprimă acţiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.