potlogăresc — POTLOGĂRÉSC, EÁSCĂ, potlogăreşti, adj. (fam.) De potlogar (1). – Potlogar + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLOGĂRÉSC adj. v. hoţesc, pungăşesc, şarlatanesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
şnapan — ŞNAPÁN, şnapani, s.m. Şarlatan, pungaş, escroc, potlogar. – Din fr. chenapan. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞNAPÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şnapán s. m … Dicționar Român
potlogări — POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. intranz. şi tranz. (fam.) A face potlogării; a escroca, a înşela. – Din potlogar. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLOGĂRÍ vb. v. escroca, înşela, pungăşi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
potlogărie — POTLOGĂRÍE, potlogării, s.f. (fam.) Pungăşie, hoţie, înşelătorie, escrocherie. – Potlogar + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLOGĂRÍE s. v. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie … Dicționar Român
escroc — ESCRÓC, OÁCĂ, escroci, ce, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaş, şarlatan. – Din fr. escroc. Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98 ESCRÓC s. hoţ, impostor,… … Dicționar Român
potlog — POTLÓG, potloage, s.n. Bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea; petic. – Din bg., scr. podlog. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLÓG s. (reg.) tălpig. (potlog pentru cârpit opincile.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
potlogăreşte — POTLOGĂRÉŞTE adv. (fam.) Ca potlogarii (1), în felul potlogarilor. – Potlogar + suf. eşte. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLOGĂRÉŞTE adv. v. hoţeşte, pungăşeşte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime potlogăréşte … Dicționar Român
blestema — BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. tranz. A invoca urgia divinităţii împotriva cuiva. ♦ intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[prez. ind. acc. şi: blestém] – lat. pop. blastimare (= blasphemare). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
cioflingar — CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (pop. şi fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care ţăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcaţi în haine orăşeneşti. – cf. germ. S c h u h f l i c k e r cârpaci . Trimis de hai, 16.05.2004.… … Dicționar Român
coţcar — COŢCÁR, coţcari, s.m. (fam.) Şarlatan, pungaş. – Coţcă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COŢCÁR s. v. escroc, hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime coţcár… … Dicționar Român
