- escroc
- ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaş, şarlatan. – Din fr. escroc.Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX '98ESCRÓC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. şi fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. şi reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şuler, (fam.) coţcar, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare escroc mai e şi ăsta!)Trimis de siveco, 06.12.2008. Sursa: Sinonimeescróc s. m., pl. escróciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficESCRÓ//C escrocci m. Persoană care înşală pe alţii profitând de naivitatea sau încrederea lor; şarlatan; potlogar; impostor; coţcar. [Sil. es-croc] /<fr. escrocTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXESCRÓC, -OÁCĂ s.m. şi f. Pungaş, şarlatan. [< fr. escroc].Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DNESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaş, şarlatan. (< fr. escroc)Trimis de raduborza, 28.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.