- posesie
- POSÉSIE s.f. v. posesiune.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98POSÉSIE s.f. v. posesiune.Trimis de LauraGellner, 15.12.2008. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
posesie
Look at other dictionaries:
posesiune — POSESIÚNE, posesiuni, s.f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (înv.) Proprietate (de pământ); moşie. 3. Ţară slab dezvoltată, lipsită de independenţă, stăpânită de un stat mai… … Dicționar Român
Claudine Bertrand — est une poète canadienne née à Montréal le 4 juillet 1948. Sommaire 1 Biographie … Wikipédia en Français
al — AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu al… … Dicționar Român
captura — CAPTURÁ, capturez, vb. I. tranz. A prinde unităţi militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
datora — DATORÁ, datorez, vb. I. 1. tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. tranz. A avea o datorie morală sau legală faţă de cineva, a i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva faţă de cineva.… … Dicționar Român
deţine — DEŢÍNE, deţín, vb. III. tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
ohabă — OHÁBĂ, ohabe, s.f. (înv.) 1. Moşie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii. 2. Denumire a imunităţii boiereşti şi mănăstireşti în evul mediu, în Ţara Românească. – Din sl. ohaba. Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
