poftă

poftă
PÓFTĂ, pofte, s.f. 1. Dorinţă puternică de a face sau a obţine ceva; năzuinţă, dispoziţie, chef, plăcere. ♢ loc. adv. Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere. ♢ expr. A-şi (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunţe la un lucru mult dorit. Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinţa cuiva, spre mulţumirea cuiva. ♦ Dorinţă, impuls sexual; p. ext. dorinţă exagerată, patimă, viciu. ♦ (înv.) Lăcomie. 2. Senzaţie de foame sau de sete; dorinţă, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru. ♢ expr. De poftă sau (ca) să-şi prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste. Poftă bună (sau mare)! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce. [var.: (înv. şi reg.) póhtă s.f.] – Din pofti (derivat regresiv).
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PÓFTĂ s. 1. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, râvnă, râvnire, tabiet. (După poftă inimii.) 2. v. aspiraţie. 3. v. plăcere. 4. v. lăcomie. 5. v. jind. 6. v. capriciu. 7. v. apetit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PÓFTĂ s. v. invitare, invitaţie, lăcomie, nesaţ, solicitare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

póftă s. f., g.-d. art. póftei; pl. pófte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PÓFT//Ă poftăe f. 1) Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. poftă de lucru. ♢ Cu poftă cu plăcere. Pe (sau după) poftă după cum doreşte cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) poftăa de ceva sau a i se tăia cuiva poftăa de ceva a nu mai dori ceva. A-şi pune poftăa în cui a fi nevoit să renunţe la ceva mult dorit sau aşteptat. 2) Gust de mâncare (sau de băutură); apetit. A nu avea poftă. ♢ poftă de lup poftă foarte mare. De poftă sau ca să-şi prindă poftăa a) numai pentru a-şi satisface dorinţa; b) numai pentru a gusta; foarte puţin. A face poftă a suscita gustul pentru ceva (în special pentru o anumită mâncare). poftă bună (sau mare) formulă de urare adresată celor care se duc să mănânce sau celor care mănâncă. [G.-D. poftei] /v. a pofti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

póftă (pófte), s.f. – 1. Plăcere, apetit, dorinţă, rîvnă. – 2. (Banat) Dar de mîncat care se oferă de obicei proaspetelor lăuze. – var. înv. pohtă. sl. pochotĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 272; Conev 86), cf. bg. pofta, sb. pohot. Der. din gr. πόθος (Philippide, Principii, 147) nu e posibilă. – Der. poftalnic, adj. (înv., doritor); poftăreţ, adj. (cu poftă); pofteală, s.f. (invitaţie); pofti (var. pohti), vb. (a dori, a jindui, a rîvni; a cere, a solicita; înv., a ruga; a invita, a felicita, a închina (paharul), a oferi), cf. sl. pochoteti; pofticios (var. poftitor), adj. (ahtiat, doritor); nepoftit, adj. (neinvitat, neaşteptat; inoportun).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • apetit — APETÍT, apetituri, s.n. (Franţuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorinţă nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  APETÍT s. poftă. (Nu prea are apetit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aperitiv — APERITÍV, aperitive, s.n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus. Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • chef — CHEF, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (şi cântec). 2. Stare de (uşoară) beţie şi de bună dispoziţie a omului care a băut. 3. Bună dispoziţie, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorinţă. ♦ Dorinţă ciudată,… …   Dicționar Român

  • dambla — DAMBLÁ s.f. 1. (pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. fig. (fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason,… …   Dicționar Român

  • deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… …   Dicționar Român

  • gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… …   Dicționar Român

  • foame — FOÁME s.f. 1. Stare funcţională periodică a organismului care se manifestă prin senzaţia nevoii de a mânca. 2. fig. Dorinţă nestăvilită, poftă lacomă; lăcomie. – lat. fames, is. Trimis de zaraza joe, 26.02.2008. Sursa: DEX 98  FOÁME s. nemâncare …   Dicționar Român

  • inc — INC, incuri, s.n. (reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inc s. n., pl. íncuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INC incuri n …   Dicționar Român

  • jind — s.n. Dorinţă adâncă, poftă (de ceva greu de obţinut). ♢ loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorinţă. ♢ loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv). Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • lăcomie — LĂCOMÍE, lăcomii, s.f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorinţă necumpătată de câştig, de avere etc.; aviditate. ♢ loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”