- aperitiv
- APERITÍV, aperitive, s.n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX '98APERITÍV s. gustare, mezelic, (înv.) zacuscă. (A luat un aperitiv.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaperitív s. n., pl. aperitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPERITÍV aperitive n. 1) Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2) Băutură alcoolică consumată înainte de masă. /<fr. apéritif, lat. aperitivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAPERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, genţiane) cu adaos de plante sau esenţe, având gust amărui, precum şi rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, ţuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură, iar felul de mâncare servit înainte de masă se numeşte gustare.Trimis de gal, 26.04.2005. Sursa: DGEAPERITÍV s.n. Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare. [< fr. apéritif, cf. lat. aperitivus < aperire – a deschide].Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DNaperitív (aperitíve), – 1. Băutură alcoolică ce se serveşte înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoţi băutura cu cîte un sandviş, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAPERITÍV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.