- dambla
- DAMBLÁ s.f. 1. (pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. fig. (fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ictus apoplectic, maimuţăreală, moft, naz, paralizie, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedamblá s. f., art. dambláua, g.-d. art. damblálei; pl. dambláleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDAMBLÁ damblale f. pop. 1) Stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mişcări voluntare; paralizie. 2) Acces de mânie nestăvilită; năbădăi. 3) fam. Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; poftă. ♢ A-şi face damblaua a-şi face cheful. [art. damblaua; G.-D. damblalei] /<turc. damblaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdamblá (damblále), s.f. – 1. Paralizie, apoplexie. – 2. (arg.) Capriciu, chef, poftă. – Mr. dămlae, dămbla, megl. damla. tc. damla "gută" (Şeineanu, II, 153; Meyer 60), cf. ngr. νταμπλᾶς, alb. dambla, bg. damla. După Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu tc. damar "capriciu"; ipoteză greu de admis; trebuie plecat mai curînd de la sensul expresiei a-i veni damblaua "a paraliza", considerat ca ceva foarte brusc şi neaşteptat. – Der. damblagiu, s.m. (paralitic; arg., prost, tont; arg., trăznit, nebun), din tc. damlali (Meyer, Neugr. St., II, 69); damblageală, s.f. (paralizie; arg., nebunie, sminteală); damblagi, vb. (a paraliza).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.