pofídã — s. f., pl. pofíde … Romanian orthography
acătare — acătáre, adj. – 1. (înv.) Oricare. – 2. Adevărat, veritabil. – 3. Bun, vrednic. – var. acătarea, acătărea, acătării. < lat. *ecum tālis, al cărui rezultat normal, cutare, prezintă un a protetic de la formaţiunile adv., cf. afund, aminte,… … Dicționar Român
acăţa — ACĂŢÁ vb. I. v. agăţa. Trimis de ana zecheru, 25.01.2008. Sursa: DEX 98 acăţá (acắţ, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (arg.) A obţine, a dobîndi. – var. agăţa (şi der. săi). Mr. acaţ, căţari a … Dicționar Român
borh — – Rădăcină expresivă, care pare a imita ghiorţăitul sau zgomotul maţelor. Creaţie spontană, bazată pe aceeaşi consonanţă care a dat naştere gr. βορβορυγμός, cf. şi borţ. Numeroase der., care se dau în continuare, toate (cu excepţia lui burduf,… … Dicționar Român
borţ — BORŢ, borţuri, s.n. (reg.) Pântecele femeii gravide. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 borţ s. n., pl. bórţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BORŢ borţuri f … Dicționar Român
but — BUT1 s.n. (reg.; în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUT2, buturi, s.n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne… … Dicționar Român
ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… … Dicționar Român
invidie — INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz,… … Dicționar Român
ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… … Dicționar Român
pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… … Dicționar Român
