borţ

borţ
BORŢ, borţuri, s.n. (reg.) Pântecele femeii gravide. – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

borţ s. n., pl. bórţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BORŢ borţuri f. pop. Pântece de femeie gravidă. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

borţ (bórţuri), s.n. – Burtă, pîntece, mai ales cel al femeilor însărcinate. Creaţie expresivă, bazată pe de o parte pe consonanţa brf, blf, care indică ideea de "masă moale sau flască" (cf. bîrfi, bolfă), şi pe de alta pe rădăcina expresivă borh- (ghiorţ-), care exprimă zgomotul ghiorţăiturilor (ghiorţ). Se ştie că "în general, numele dat abdomenului sînt de origine obscură" (Meillet-Ernout, abdomen); în acest caz, pare să fi servit drept punct de plecare ideea de "zgomot al maţelor", ca în burduf şi burdihan (pentru imaginea de "masă moale" = "pîntece", cf. burfă). În pofida oscilaţiilor multor filologi, nu este posibilă să se despartă borţ de burtă, s.f. (pîntece), care este un sing. regresiv, format de la pl. borţi, burţi. Totuşi, DAR consideră îndoielnică această relaţie, şi sugerează pentru borţ o der. de la alb. bark, la o rădăcină indo-europeană *bher- "a duce" (cf. Meyer 27). După Densusianu, GS, I, 350, rădăcina burd- (de la burduf) s-a contaminat probabil cu bute; Pascu, Arch. rom., VII, 566, pleacă de la bg. tărbuch, a cărui legătură cu rom. pare îndoielnică. Giuglea, Dacor., IV, 1554, pune în legătură pe burtă cu gr. ßαρύτηζ; în vreme ce Diculescu 177 (urmat de Gamillscheg, rom. germ., II, 260), se gîndeşte la got (gotic). sau gepidicul (gepid) baurthei (› germ. Bürde "greutate, povară"), sau la dan. bür "sînul mamei" (cf. burduf). În sfîrşit, Lahovary 319 consideră cuvîntul ca fiind anterior epocii indo-europene, pe cînd Rohlfs, Differenzierung, 24, continuă să-l considere "obscur". Este cuvînt general folosit, cu excepţia Trans. de Nord (ALR, 42). Der. borţoi, s.m. (Banat, piatră, bolovan); borţos, adj. (burtos); borţoşa, vb. (a lăsa grea; în arg., a înrăutăţi, a ieşi prost); îmborţoşa, vb. (a se îngrăşa; arg., a ieşi prost); burtă, s.f. (pîntece (pântece); convexitate); burtăverde, s.m. (burghez, materialist, epicurian); burtos, adj. (pîntecos). bg. burta provine din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 226).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • bort — bort …   Dictionnaire des rimes

  • bort — [ bɔr ] n. m. • 1867; angl. bort ou néerl. boort; o. i. ♦ Techn. Diamant présentant un défaut, inutilisable en bijouterie et servant d abrasif (⇒ égrisée). ⊗ HOM. Bord, bore. ● bort ou boart nom masculin (peut être néerlandais boort, ou anglais… …   Encyclopédie Universelle

  • bort — s.n. Diamant brut cu structură fibroasă şi cu luciu, întrebuinţat ca abraziv. – Din fr. bort. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bort s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BORT n. Diamant de calitate… …   Dicționar Român

  • Bort — or boart is a term used in the diamond industry to refer to shards of gem grade/quality diamonds. In the manufacturing and heavy industries, bort is used to describe dark, imperfectly formed/crystallized diamonds of varying levels of opacity. The …   Wikipedia

  • bort — s.m.inv. ES fr. {{wmetafile0}} TS mineral. varietà impura e opaca di diamante utilizzata nella lavorazione delle pietre dure come abrasivo | scarto del taglio del diamante {{line}} {{/line}} DATA: 1950. ETIMO: forse dall ant. bort bastardo , cfr …   Dizionario italiano

  • Bort — Bort, n. Imperfectly crystallized or coarse diamonds, or fragments made in cutting good diamonds which are reduced to powder and used in lapidary work. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Bort — der; [e]s, e <aus engl. bort »Diamantabfall, splitter«> aus kugeligen ↑Aggregaten bestehender Diamant, der oft als Schleifmittel verwendet wird …   Das große Fremdwörterbuch

  • bort — waste diamonds, small chips from diamond cutting, of unknown origin, perhaps related to O.Fr. bort bastard …   Etymology dictionary

  • bort — bȍrt m DEFINICIJA vrsta dijamanta ETIMOLOGIJA engl. bort …   Hrvatski jezični portal

  • bort|y — «BR tee», adjective. of or resembling bort …   Useful english dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”