- plisc
- PLISC, pliscuri, s.n. 1. Partea anterioară, lunguiaţă şi cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonţ. ♦ fig. (peior.) Gură (la om). 2. p. anal. Capătul ascuţit sau lunguieţ, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roşii sau albe şi cu fructul ascuţit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98PLISC s. 1. v. cioc. 2. pliscul-cocorului v. ciocul-cucoarei; pliscul-cucoarei v. ciocul-cucoarei.Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: SinonimePLISC s. v. gură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePLISCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-berzei, ciocul-cu-coarei, pliscul-cocorului, pliscul-cu-coarei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePLISCUL-COCÓRULUI s. v. ciocul-berzei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePLISCUL-CUCOÁREI s. v. ciocul-berzei, gre-ghetin, priboi.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeplisc s. n., pl. plíscuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLISC pliscuri n. 1) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii păsărilor; cioc; clonţ. 2) depr. Cavitate a capului omului, delimitată de buze, în care se află limba şi dinţii şi care serveşte ca organ al alimentării şi al vorbirii; gură. 3) Parte a unor obiecte care are forma acestui organ al păsărilor. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.