Dicționar Român. 2013.
cioacă — CIOÁCĂ, cioace, s.f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de ţesut, fixate pe stâlpii din mijloc şi pe care se sprijină vatalele. 2. (arg.) Balivernă. ♢ expr. (fam.) A se ţine de cioace = a se ţine de glume, de şmecherii … Dicționar Român
cioc — CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într un obiect sau într un material dur. – Onomatopee. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală … Dicționar Român
cloambă — CLOÁMBĂ, cloambe, s.f. (reg.) Creangă, ramură. – et. nec. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cloámbă s. f., g. d. art. cloá … Dicționar Român
clonţ — CLONŢ, clonţuri, s.n. (pop.) Cioc; plisc. ♦ fig. Bărbie. ♦ fig. (fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – cf. bg. k l j u n e c. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLONŢ s … Dicționar Român
căpăţână — CĂPĂŢẤNĂ, căpăţâni, s.f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpăţână de varză … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
