cloambă

CLOÁMBĂ, cloambe, s.f. (reg.) Creangă, ramură. – et. nec.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cloámbă s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



cloámbă, cloámbe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.

Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR



cloámbă (cloámbe), s.f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen "băţ" (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 şi Scriban, din rus. klumba "gazon", este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potriveşte nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo "minge". cf. rut. kljuba "cîrlig", ceh. klubák "cioc", care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanţ, s.n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. şi Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă şi clonţ; tot aşa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s.n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniţă), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă şi pociumb. – Der. clombos, adj. (rămuros).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER