pieptene

pieptene
PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuşi; p. ext. element al maşinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. p. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părţi componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuinţare, cu un pieptene (1, 2). [var.: piépten s.m.] – lat. pecten.
Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX '98

PIÉPTENE s. v. darac, dărăcitor, furculiţă, regulator, scărmănătoare, surdină, ţesală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piéptene s. m., pl. piépteni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIÉPTEN//E pieptenei m. 1) Obiect de toaletă constând dintr-o placă cu dinţi, care serveşte la pieptănarea părului sau pe care îl poartă femeile în păr ca podoabă. 2) Unealtă cu dinţi de metal, folosită la pieptănatul fibrelor textile (de lână, de cânepă etc.). 3) Orice unealtă având funcţie sau formă asemănătoare. ♢ pieptene de filetat cuţit cu dinţi pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

piéptene (piépteni), s.m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. lat. pĕctĭnem (Puşcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente. – Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăţa, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Puşcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariţă, s.f. (creasta-cocoşului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s.f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaş, s.m. (pieptene mic); pieptenel, s.m. (darac); pieptănar, s.m. (fabricant de piepteni); cheptene, s.m. (arg., bou).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • piéptene — s. m., pl. piépteni …   Romanian orthography

  • pieptănuş — PIEPTĂNÚŞ, pieptănuşi, s.m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaş, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. uş. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX 98  PIEPTĂNÚŞ s. v. pieptănaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • darac — DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi… …   Dicționar Român

  • kamă — KÁMĂ s.f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naştere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheaţă stagnantă şi versanţii văii. (din engl. kame <… …   Dicționar Român

  • pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… …   Dicționar Român

  • pieptănariţă — PIEPTĂNÁRIŢĂ, pieptănariţe, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă şi subţire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreţ (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. ariţă. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004.… …   Dicționar Român

  • ragilă — RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti… …   Dicționar Român

  • spată — SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste… …   Dicționar Român

  • ţesală — ŢESÁLĂ, ţesale, s.f. 1. Unealtă de metal dinţată, cu care se curăţă pielea şi părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. fig. (fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. Trimis de valeriu, 18.11.2006. Sursa: DEX 98  ŢESÁLĂ s. (înv. şi reg.)… …   Dicționar Român

  • buzunar — BUZUNÁR, buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se ţin lucruri mărunte. ♢ loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporţii mici; de valoare redusă. Ediţie de buzunar. ♢ expr. A fi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”