- darac
- DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi cu dinţi în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii şi al altor materiale textile. [var.: dărác s.n.] – Din tc. tarak, bg, darak.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DARÁC s. (text.) 1. dărăcitor, scărmănătoare. (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drâglu, (Transilv.) hecelă, huci. (darac pentru scărmănat lâna.) 2. cardă. (darac pentru pieptănarea industrială a lânii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedarác s. n., pl. daráceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDARÁ//C daracce n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau destrămat lâna, cânepa sau inul; dărăcitor. ♢ A da la darac a dărăci. /<turc. darakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdarác (-ci), s.m. – Unealtă de pieptănat şi scărmănat lîna. tc. darak, tarak (Şeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s.n. (scărmănat); dărăcitor, s.m. (scărmănător).Trimis de blaurb, 13.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.