- buzunar
- BUZUNÁR, buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se ţin lucruri mărunte. ♢ loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporţii mici; de valoare redusă. Ediţie de buzunar. ♢ expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu eşti răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [var.: (reg.) pozunár s.n.] – Din ngr. buzunára.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BUZUNÁR s. (prin Transilv. şi Maram.) jeb. (buzunar la vestă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebuzunár s. n., pl. buzunáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUZUNÁR buzunare n. Săculeţ cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ţine diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. ♢ De buzunar care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de buzunar carte de format mic. Ceas de buzunar ceas care se poartă în buzunar. Bani de buzunar bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoţ de buzunare hoţ de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din buzunar a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu eşti vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în buzunar a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în buzunar a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBUZUNÁR, buzunắri, (în gen. buzunáre) s.n. buzunarTrimis de tavi, 12.12.2005. Sursa: DMLRbuzunár (-re), s.n. – Pungă interioară la haine. – var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar "cingătoare de călugăr." – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s.n. (furt); buzunăreală, s.f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.Trimis de blaurb, 02.12.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.