ragilă

ragilă
RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti spre a-i apăra de muşcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul viţeilor ca să nu poată suge. [var.: (reg.) rághilă s.f.] – cf. germ. R a f f e l .
Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98

RAGILA-PĂMÂNTULUI s. v. sparanghel.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

RÁGILĂ s. (tehn.) (reg.) raştilă. (Cu ragilă se piaptănă fuiorul de in.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

rágilă s. f., g.-d. art. rágilei; pl. rágile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RÁGIL//Ă ragilăe f. 1) Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinţi metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase meliţate (cânepa, inul etc.) pentru a fi cură-ţate de puzderii sau de câlţi. 2) Pieptene cu dinţi metalici, folosit la pieptănatul animalelor. /cf. germ. Raffel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

rágilă (rágile), s.f.1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. – 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gîtul cîinilor. – var. raghilă, ravilă, cu der. germ. dialectal raffel, germ. Riffel, prin intermediul sl., cf. ceh. rafala, pol. rafla (Cihac, II, 310; Tiktin). – Der. răgila, vb. (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, s.f. (Munt., răzătoare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • răgila — RĂGILÁ, rágil, vb. I. tranz. (reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A răgila fuiorul de in.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • þragila- — *þragila , *þragilaz germ., stark. Maskulinum (a): Verweis: s. *þrahila s. þrahila ; …   Germanisches Wörterbuch

  • rágilã — s. f., g. d. art. rágilei; pl. rágile …   Romanian orthography

  • răgilat — RĂGILÁT1 s.n. (reg.) Faptul de a răgila. – v. răgila. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂGILÁT2, Ă, răgilaţi, te, adj. (reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – v. răgila. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • feştilă — FEŞTÍLĂ, feştile, s.f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiţ); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98  FEŞTÍLĂ s. v. fitil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  feştílă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • heihel — héihel, héihele, s.n. (reg., înv.) darac, ragilă. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de …   Dicționar Român

  • officinalis — MIRÚŢĂ, miruţe, s.f. Plantă erbacee cu peri aspri şi ţepoşi, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – cf. m i e r i u1. Trimis de LauraGellner, 29.02.2008. Sursa: DEX 98  SPARÁNGHEL s. (bot.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel,… …   Dicționar Român

  • pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… …   Dicționar Român

  • raghilă — RÁGHILĂ s.f. v. ragilă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”