ragilă — RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti… … Dicționar Român
þragila- — *þragila , *þragilaz germ., stark. Maskulinum (a): Verweis: s. *þrahila s. þrahila ; … Germanisches Wörterbuch
rágilã — s. f., g. d. art. rágilei; pl. rágile … Romanian orthography
răgilat — RĂGILÁT1 s.n. (reg.) Faptul de a răgila. – v. răgila. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂGILÁT2, Ă, răgilaţi, te, adj. (reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – v. răgila. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
feştilă — FEŞTÍLĂ, feştile, s.f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiţ); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FEŞTÍLĂ s. v. fitil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime feştílă s. f., g. d … Dicționar Român
heihel — héihel, héihele, s.n. (reg., înv.) darac, ragilă. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de … Dicționar Român
officinalis — MIRÚŢĂ, miruţe, s.f. Plantă erbacee cu peri aspri şi ţepoşi, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – cf. m i e r i u1. Trimis de LauraGellner, 29.02.2008. Sursa: DEX 98 SPARÁNGHEL s. (bot.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel,… … Dicționar Român
pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… … Dicționar Român
raghilă — RÁGHILĂ s.f. v. ragilă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
